Dumitru Matcovschi
Poetul a trecut Prutul şi a venit la noi. Era cuminte şi cu lacrimi în ochi, cuminţit de ursul sovietic şi înlăcrimat de neputinţa noastră pentru unirea Basarabiei cu Ţara.
La 17 mai 1989, ruşii au încercat să-l omoare, strivindu-i trupul de un autobuz. Cinci ani de spitale i-au fost de ajuns. Poetul s-a născut a doua oară, tot pentru Ţară, tot pentru unire.
Anul trecut, când l-am vizitat, la un spital din Bucureşti, vreme era frumoasă. Poetul se făcea bine. Acum, este negru şi volbură afară şi în neam. Conducătorii României l-au uitat pe marele patriot. L-au uitat şi cititorii. Uităm şi uitarea aduce păcat.
Dumitru Matcovschi păşeşte greu, apăsat, precum îi este versul, după care întreabă de Mihai Leoveanu. Poetul l-a îmbrăţişat lăcrămând uşor.
─ Tare mi-a fost dor de matale, bădie!
─ Da, da, sunteţi singurii care mai aveţi dor de mine.
Cuvintele pleacă în eter cu teamă. Poetul recită greu. Starea lui de sănătate este gravă. Ursul sovietic i-a dat la cap.
"Mi-e teamă de Cine.
Mi-e teamă de Ce.
Mi-e teamă de Omul
ce nu e şi e.
Mi-e teamă de Unde.
Mi-e teamă de Cât.
Mi-e teamă de Omul
frumos şi urât.
Mi-e teamă de Du-te.
Mi-e teamă de Stai.
Mi-e teamă de omul
cel mut şi niznai.
Mi-e teamă de Ploaie.
Mi-e teamă de Frig.
Mi-e teamă de omul
cu suflet pitic
Mi-e teamă de Care.
Mi-e teamă de Când.
Mi-e teamă de Omul
sătul şi flămând.
Mi-e teamă de Mare.
Mi-e teamă de Nul.
Mi-e teamă de omul
sărac şi fudul.
Mi-e teamă de Para.
Mi-e teamă de-un Sfat.
Mi-e teamă de omul
cel spân şi roşcat.
Mi-e teamă de Este.
Mi-e teamă de-a Fost.
Mi-e teamă de omul
cel mare şi prost.
La porţile studioului de televiziune, sunt oameni. Au venit să-l vadă pe românul de dincolo de Prut. În mâini au cărţi, cărţi de poezie scrise de Dumitru Matcovschi.
29 noiembrie 1995
Din volumul "LUMEA REALĂ", semnat Ticu Isari, Editura Dracula Film, 2009
